Cum sa f.ti, un milion!

Se ia una bucata bancnota de 100 lei… (si una moneda 50 bani) se plateste billet intreg pana la Bucuresti la IC – 44 lei, dupa cacare… se achizitioneaza una cartela metrou, cu 2 calatorii (ieftina, mai ceva ca braga) – 2 lei.
Ajungem la destinatie… ministeru (sanatatii) masii, se urca la etajul 3, se bate la usa…
- Buna ziua, doamna D. este?
- E in concediu…
- ??? pai saptamana trecuta am fost si mi s-a spus ca saptamana aceasta o gasesc la serviciu…
- Ne pare rau, dar doamna D. are niste probleme in familie si si-a extins concediul…
- Bine atunci cand o gasesc…
- De luni…
- Sigur? Nu puteti, va rog sa imi dati un numar de telefon la care pot suna saptamna viitoare sa stiu sigur daca a venit?…
- Pai si daca vi-l dau, nu raspunde nimeni la el…
- ??? stiti, va rog frumos sunt din provincie… de la Focsani… cheltuim atatea bani pe drum…
- De la Focsani? Intervine o doamna… ca sa vezi cat de mica e lumea, in gandul meu.
- Sincera sa fiu nici nu stiu numarul de aici ca nu rapund eu la telefon… cautati pe net…
Nu stiu de ce, dar nu mi se parea chiar atat de sincera…
- Pai am dat telefon la numerele de pe pagina de web… si nu raspunde nimeni…
- Pai, ati sunat intre 09.00 – 11.00, atunci e program de raspuns la telefoane
- Ca sa vezi… bine atunci dau un tel saptamana viitoare… multumesc…
- Pentru nimic…
Ce dreptate avea in ultimile-i cuvinte! Drum batut degeaba… ca si copiii din ziua de azi. (capanie anti-violenta).
Gara de Nord… un billet intors la rapid… Focsani… 40 lei, una revista – 6 lei, 2 cafele – 2 lei, un sandwich – 4 lei, un ziar – 2,5 lei… o plimbare de neuitat in capitala… ati ghicit… priceless…
Vreau sa emigrez… la naiba!

Circuland cu neverosimila viteza de 130 km/h cu propria masina, pe drumul ce leaga comuna natala de orasul ce m-a adoptat de aproximativ un an de zile, s-au intamplat niste lucruri, de altfel deloc bizare, care m-au facut sa adaug o noua categorie blogului personal; si anume “Vreau sa emigrez!”

Ma batea un gand deunazi, oare nu cumva politichienii nostri asta si vor? Sa plecam din tara asta si sa ii lasam pe ei in pace sa-si vada de furturile si faradelegile savarsite… in mare parte de ei? Eu pun ramasag ca asta intentioneaza.

De ce, cred eu asta? Nu e o surpriza pentru noi ca fac legile doar pentru ei… nu? Taxe auto pentru saraci… Impozite pe venit… bineinteles nu al lor, ei sunt scutiti. Stau pe banii nostri prin hoteluri… de fapt ei nu locuiesc acolo, dar banii decontati intra in buzunarele lor… al draq croitorii astia, pana si ei s-au aliat cu “dusmanu”. Vacante de lux… mde, isi permit. Ca doar nu traiesc doar din salarii. Mai are colo si omu` o firmulita, pentru care face legea lui…

Una peste alta… ca deviez de la subiect… toate aceste frustrari, sa zicem personale, le voi adauga in rubrica mai sus mentionata.
Voi incerca in cateva episoade sa prezint, ceea ce m-a determinat sa iau aceasta decizie… de a parasi tara mult iubita si stimata de toti rromanii atunci cand sunt prinsi la furat prin ograzile vecine.

Vorba `ceea… “vreau sa emigrez!… la naiba!”

       La 4 minute dupa miezul noptii de 29 septembrie a anului 1983, m-am nascut eu.

O parte din copilarie mi-am petrecut-o la bunici, dupa care am mers la gradinita
din localitatea natala, Gugesti.

Scoala generala din localitate, si-a deschis portile pentru mine cand nici nu
implinisem 7 ani. M-am integrat bine de prima data, in primii ani de scoala devenind un
premiant consacrat. Au urmat anii de gimnaziu, in care am mentinut linia buna a
invataturii, hotarand sa urmez cursurile Colegiului Economic “Mihail Kogalniceanu” din Focsani. Am obtinut un loc in clasa de Drept Administrativ, ceea ce imi si dorisem.

Plictisit de notiunile de drept si economie, si descoperind ca adevarata vocatie
vine din interior, am hotarat sa schimb ceva si am schimbat cursul pe care toti colegii mei l-au urmat: AS-ul sau Dreptul.

In mine lua fiinta dorinta de a indrepta lucrurile, de a fi de ajutor celor care au nevoie de el, de a ajuta oamnenii privati de cele mai importante capacitati fizice specifice fiintei umane.

Astfel Facultatea de Stiinte ale Miscarii, Sportului si Sanatatii, cu sectia ei aparte Kinetoterapie, ma atragea ca un magnet.

In vara anului 2002, am luat cu brio examenul de admitere, in fata deschizadu-mi-se noi orizonturi. Am obtinut rezultate bune si mergand pe fagasul acesta, in 2006 am obtinut Licenta in Kinetoterapie.

In toamna aceluiasi an, am considerat necesara si obtinerea titlului de master in
acelasi domeniu, aprofundand unele notiuni invatate de-a lungul facultatii.

Actualmente, vreau sa emigrez… la naiba!