Scris de Cristian Popa pe ianuarie 26, 2008
La 4 minute dupa miezul noptii de 29 septembrie a anului 1983, m-am nascut eu.
O parte din copilarie mi-am petrecut-o la bunici, dupa care am mers la gradinita
din localitatea natala, Gugesti.
Scoala generala din localitate, si-a deschis portile pentru mine cand nici nu
implinisem 7 ani. M-am integrat bine de prima data, in primii ani de scoala devenind un
premiant consacrat. Au urmat anii de gimnaziu, in care am mentinut linia buna a
invataturii, hotarand sa urmez cursurile Colegiului Economic “Mihail Kogalniceanu” din Focsani. Am obtinut un loc in clasa de Drept Administrativ, ceea ce imi si dorisem.
Plictisit de notiunile de drept si economie, si descoperind ca adevarata vocatie
vine din interior, am hotarat sa schimb ceva si am schimbat cursul pe care toti colegii mei l-au urmat: AS-ul sau Dreptul.
In mine lua fiinta dorinta de a indrepta lucrurile, de a fi de ajutor celor care au nevoie de el, de a ajuta oamnenii privati de cele mai importante capacitati fizice specifice fiintei umane.
Astfel Facultatea de Stiinte ale Miscarii, Sportului si Sanatatii, cu sectia ei aparte Kinetoterapie, ma atragea ca un magnet.
In vara anului 2002, am luat cu brio examenul de admitere, in fata deschizadu-mi-se noi orizonturi. Am obtinut rezultate bune si mergand pe fagasul acesta, in 2006 am obtinut Licenta in Kinetoterapie.
In toamna aceluiasi an, am considerat necesara si obtinerea titlului de master in
acelasi domeniu, aprofundand unele notiuni invatate de-a lungul facultatii.
Actualmente, vreau sa emigrez… la naiba!



kris`kris spus
Mi-am dorit tare mult sa fac kinetoterapie, insa tata s-a opus vehement si a trebuit sa ma reorientez, desi facultatea pe care o fac in prezent este de viitor, nu ma incanta deloc, ma gandesc serios dupa ce termin aceasta facultate, mai am 1 an, sa fac si ceea ce-mi place mie, adik kinteterapia. M-a atras dintotdeauna medicina in mod special poate si pentru ca mama a lucrat in domeniul medicinei, insa ea(mama)m-a sfatuit sa nu incerc pe medicina propriu-zisa ci pe o specialitate care sa imbine totul, si cred, ca, kinetoterapia este cea mai indicata, probabil te-am plictisit dar chiar m-am bucurat sa vad ca mai exista persoane care au facut/fac kinetoterapia, totusi, de ce vrei sa emigrezi? nu gasesti post bun? sau… altele sunt motivele? stiu ca, curiozitatea omoara pisici
, dar imi incerc si eu norocul
, numai bine, ciau
Cristian spus
Pai sa incep cu inceputul, am ales kinetoterapia cam din aceleasi motive ca si tine. Ma rog tu nu faci inca, dar poate vei urma. Am imbinat medicina, cu sportul… ziceam eu in acele momente (nestiind cu precizie cam ce inseamna), dar am observat ca e mai mult decat atat… este ceva la care daca te pricepi cu adevarat si iti place, vei avea satisfactii nebanuite. Daca asta te atrage cel mai mult, chiar te sfatuiesc sa incerci. Asta daca iti mai permiti financiar vorbind inca cel putin 4 ani de scoala. Vreau sa emigrez… pentru ca DA… guvernantii nostri dragi, nu ne pot oferi prin spitale locuri de munca. Ca un exemplu… In Focsani sunt 2 spitale. Unul nu are in organigrama post de kinetoterapeut (e spital militar), iar celalalt are cred ca un singur post… pentru ca am fost eu sa ma angajez si nu erau. Si mai vor si bani, ca d-aia vreau sa emigrez… ca in romania trebuie sa te zbati sa faci ceva, pe cand in strainatate (tocmai m-am intors, am lucrat acolo cu un contract… dificil de povestit) esti mult mai bine vazut, respectat, cautat, umplut de bani, etc. Dar asta pentru cine vrea sa se sacrifice, departe de prieteni si familie. Iti doresc numai bine, si alege kinetoterapia, poate esti facuta pentru ea.
Roxana spus
Unul din lucrurile bune de afara e ca este respectata munca, oricare ar fi ea
Chiar oricare
. ” Nu conteaza ce uniforma porti la serviciu daca dupa terminarea serviciului imbraci haina de general” – mi-a zis mie un om intelept dar inca necunoscut