Portofele, portofele

      Tocmai fusesem in oras, la invitatia unui prieten, intr-un restaurant de renume in oras.
Afara se asternuse un strat considerabil de zapada, ca in povesti… Imi iau la revedere de la mesenii mei, si ma indrept spre masina proprietate personala. Cu un mic efort dau zapada de pe geamuri, ma urc in habitaclu, si demarez…
Becul rosu-orange din bord anunta un adevar crunt… ramaneam fara benzina… 2, 3 “curbe periculoase”, si in fata mi se arata piata de carburant. Asteptand la semafor… trag o ocheada in portofelu-mi umflat de chitante si chitantele, mde… traim in romania… taxe la tot pasul. Portofelul ma anunta necrutator… mai aveam 3 hartii: una de 5 lei, una 10 lei si una de 1 leu.
De cat sa bag… ma tot gandeam… de 10 lei. Intru printre tarabe, si ma autoservesc. Aaa… ce mi-e 10 lei ce mi-e 15 lei. Si scap de 15 lei benzina in “stomacul fiarei”.
La casa… senzational… n-aveam decat 2 bancnote de 2 lei si una de 5 lei… Ma scuz politicos, si sun un prieten… nu puteam intreba publicul… era prea jenant. De fifti fifti… nu-ndrazneam, ca putea indrazni pietasul cu bastonul.
Obtin raspunsul corect de la prieten… vine in 5 minute… doar ce ne despartisem de 5. Ei bravo…
Dintr-una-ntr-alta, vad in portofel cardul de salarii de pe vremea asigurarilor. Mai aveam vreo 30 lei pe el. Imi fac curaj si intreb fata de la pupitru de comanda… “stiti… am un card de salarii, nu pot plati cu el?”. Raspuns afirmativ. “sigur ca da!”, zic “da` e cumva vreo problema daca nu stiu pinul? ca nu prea-l folosesc! l-am si uitat”
Daca eram doar noi doi in benzinarie cred ca ar fi sarit pe mine si am fi facut-o pe tarabe… eram cel mai fericit barbat din lume… iti poti imagina sa intri intr-o benzinarie, sa pui benzina, sa nu platesti pentru ea… si sa te si alegi cu cea mai tare fantezie, si partida de amor din viata ta… ar fi fost ceva.
Vanzatoarea, daca o pot numi asa, a ramas masca… se uita o clipa in calculator. Stiti la ce s-a uitat? La bolidul supersonic pe care il pilotam… Se uita la mine si-mi zice… “ce bine o fi sa ai card de salarii si sa nu ai nevoie de el!”
Zambesc si eu ironic, si zic… “daca nu l-am folosit niciodata!”.
Cu asta i-am intors cutitul in rana…
A venit prietenul, care iute m-a scos pe cautiune din prinsoare…
Morala: “`geaba ai card misto… daca n-ai cokar baros”…

TARA LU` BASE VODA

Asa cum mi-am imaginat.., de fapt ce imaginat vorbesc eu, asa cum era normal de fapt, pentru ca suntem intr-adevar o tara tuturor posibilitatilor… sa va mai spun una.
Sper ca sunteti la curent cu noua categorie a blogului meu: „vreau sa emigrez”, astfel, citind patania de ieri m-am gandit ca poate vreti sa stiti si continuarea.
Am sunat in dimineata aceasta la ministeru (sanatatii) masii. Masii cui? Masii mamii lor, de tampiti si retarzi, ca ar trebui pe toti sa ii interneze la Spitalul nr. 9 din capitala (am inteles ca-s aia cu scufita).
Da dom`le am sunat la orele 09.10, 09.15, etc. la numerele de pe site. Nu ca nu mai incercasem… dar vad nr. de la centrala, si sun. Imi raspunde o duduie…
„fiti amabila, o legatura la camera X., va rog!”
Nu mi se raspunde. Un moment am crezut ca nici nu m-a auzit, tocmai cand ma pregateam sa o trezesc pe cucoana cu un ALO intepat, aud un ton in telefon…
Bun zic, asa-s bucurestenii, p.zda mamii lor de inganfati…
Si suna, si suna, si iar suna, dimineata suna iarasi, vorba lui Alecsandri, si se asterne un ton de ocupat… si iar dau telefon la centrala…
Aceeasi procedura. Oare sa fi fost fetele la o cafea? Pe hol la o tigareta I, II.? Poate sunt foarte ocupate si nu pot raspunde… sau poate nu au in fisa postului trecuta o astfel de activitate… dracu` stie…
Incerc la relatii cu publicul, numere luate de pe site-ul ministerului – la recomandarea “secretarei”.
Doua numere de telefon… unul pentru telefon, celalalt pentru fax.
Stupoare… la telefon raspundea dupa 3 apeluri faxul… iar la fax… ce credeti… nu raspundea nimeni normal…
Ideea e ca saptamana viitoare mi-am luat gandul de la sunatul in biroul respectiv… nervi, draci, neuroni morti pe campul de lupta degeaba… asa ca saptamana viitoare f.tem iarasi un milion…
Doar are balta peste, nu?
Vreau sa emigrez… la naiba!