Deceniul de maturitate

Mai ieri eram in banca intai alaturi de gigica, azi la 2000 de km de el. Atat de aproape acum un deceniu, atat de departe in prezent.

Parca, ieri atentam la cocoasa colegului Marian, cu o sipca din parchetul noii scoli, mai azi nu mai stiu nimic de el.

Ieri… era un coleg de temut in randul nostru… azi mandru, ducandu-si copilul la gradinita din localitate.

10 ani trecura, cum spuneam si mai inainte, de la intersectia vietii, asa cum ni s-a infatisat ea, la varsta adolescentei. Fiecare pe drumul lui, care inodand sirul scolilor, care plecati peste hotare.

Voi incerca in cele ce urmeaza, sa fac un recensamant, cu permisiunea domniilor voastre. Protagonistii principali: elevii clasei a VIII-a A, promotia 1990 – 1998 a Scolii Generale nr. 1 Gugesti. Mai nou… “Alexandru Vlahuta”.

Daca, ceilalti colegi ai nostri, de la clasa paralela, a VIII-a B, s-au intalnit, depanand amintiri, eu voi incerca a-i aduce mai aproape pe cei de la A, prin aceste randuri. Nu o iau in ordinea alfabetica, pentru ca nu imi mai amintesc catalogul cum suna… scuze. O iau babeste… avand in fata… poza cu burlanu`… remember???

De la stanga la dreapta.

Lazarica Gabriel – a urmat Colegiul Economic “Mihail Kogalniceanu” din Focsani, alaturi de subsemnatul. Ulterior, s-a scolarizat si la Campina, daca nu ma insel, devenind autoritatea politieneasca din comuna.

Nitica Florin – dansul, s-a scolarizat la Odobesti, la Liceul cu Profil de “padurari”… actualmente, lucreaza. Nu stiu unde… dar important e ca isi castiga painea cinstit.

Raghina Cristina – mmm… tocmai am dat de domnia ei, prin Focsani, lucreaza la un magazin cu profil de termopane… nu vreau sa fac reclama. Nu ii mai cunosc trecutul scolar.

Sava Liviu (alias Neamtu) – nici de dansul nu mai stiu multe, decat ca e plecat prin Spania… si face treaba buna. Sper ca mai joaca si fotbal!

Rosca Marius – scolarizat la Colegiul “Al. I. Cuza” din Focsani, urmeaza apoi cursurile Facultatii de Arhitectura Bucuresti (imi cer scuze dar nu stiu exact denumirea, ori Universitatea). Inca nu a terminat… face multi ani si sa speram ca si bani… Uitam! Coleg motociclist, din martie 2008.

Buturuga Iluta –  a activat ca eleva, atat la Colegiul Ec. Mihail Kogalniceanu din Focsani cat si la Liceul Pedagogic tot din Focsani. Apoi cursurile unei Facultati din Brasov (nu stiu care, imi cer scuze). Actualmente prietena lu` Texanu… celebrului cuplu le dorim cat mai curand casa de piatra.

Volintiru George Gabriel (alias Gigica, nume de cod Chihuahua) - coleg de banca cu subsemnatul, si-a petrecut adolescenta pe bancile liceului Nr. 1 din Focsani. In prezent plecat peste hotare, alaturi de cea care in curand ii va deveni sotie. Si luil, ii dorim casa de piatra, sanatate si spor la bani.

Gologus Marius Florian – mai multe pe pagina dansului.

Subsemnatul – ma stie toata lumea.

Daraban Marian – plecat din comuna din frageda pruncie la Colegiul “Al. I. Cuza” din Focsani, apoi cu studii la Bucuresti. Nu mai stim nimic de dansul. L-am ruga sa ne mai onoreze cu preznta, macar prin intermediul acestui blog.

Marcu Iuliana – colega noastra, a urmat Liceul Pedagogic din Focsani, casatorita, lucreaza la Gradinita, banuiec nr. 3, de la Poiana, Gugesti. Ii dorim numai bine, sa educe copiii, in spiritul in care a fost si ea educata.

Dediu Mirel – nu avem informatii cu privire la persoana lui. Speram sa fie cat mai bine.

Baranetchi Viorel – spirit rebel, l-a bucurat bunul Dumnezeu cu un copil, o fetita. Il gasiti prin localitate.

Balajel Ionel – inca din scoala generala s-a remarcat ca un bun interpret de muzica populara, prin intermediul careia s-a si facut remarcat la nivel national. Se tot lauda cu niste casete, dar nu am vazut nik.

Burlacu Alina – din pacate nici despre ea nu stim mai nimic.

Raduca Ionela (casatorita Sava Raduca) – si proaspata doamna Sava, a urmat cursurile Liceului Pedagogic din Focsani, apoi o facultate (sa ma bati, daca stiu… imi cer scuze Ionela) – actualmente educatoare la o gradinita din Focsani, o salutam pe aceasta cale. Asteapta un copil… sa ii dea domnul sanatate proaspetei mamici. Si sotului bineinteles – ca doar ne cunoastem.

Lera Cristina – nu stim nimic despre dansa.

Apostu Valentina – casatorita, are o fetita, sa-i traiasca si sa fie sanatosi ei si familia lor.

Craciun Costina – imi amintesc, doar ca radea cand lua note mici… Sanatate si fericire!

Si ultimul din poza. Nimeni altul decat…

Lefteeeeeeeerrrr Andreeeeeeeeeeeeeeiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii - invatacel de mic… s-a elevat la Colegiul “Al. I. Cuza” din Focsani, apoi Facultatea de Farmacie din Bucuresti, din cadrul Universitatii Carol Davila. Farmacist din tata-n fiu, s-a casatorit recent, ii dorim sanatate si fericire si lui si “so-tie-i”. Raluca.

Apostol Marius – var cu Dediu Mirel. Este casatorit, are un copil, foarte istet… mai istet decat el ) la vremea lui. Momentan e plecat prin Italia, pentru a oferi familiei un viitor mai bun.

Acestia fiind titularii de drept; lotului i s-a alaturat si colegii sositi de la Scoala Poiana:
Balan Danut Alin (asistent de marca la Spitalul Dumbraveni)
Moise Daniela, are un copil care a si inceput scoala… nu de soferi mah… primara.
Si multi altii carora sincer nu imi amintesc numele. Cer ajutorul colegilor care ma citesc, sa rezolvam si situatia aceasta.

Sa speram ca ne vom regasi si noi intr-un final, in mod oficial, sa mai depanam amintiri… daca nu… aceste randuri nu vor fi totusi singurele care ne vor aminti unul de celalalt, dar vor fi baza.

Am fost cu totii, calauziti din frageda pruncie de doamna invatatoare Renea, si mai tarziu de doamna profesor Lefter Mariana, cat si de domnii si doamnele profesoare de la Scoala Generala nr.1 Gugesti.

Sa ne auzim cu bine… dragi colegi!

p.s.
Uite ca ajutorul a si aparut…
Carare Anica – colega de prin clasa a VI-a ori a VII-a, am intalnit-o in Bacau. Era bine. Eu aveam gagica pe atunci, ca daca nu… cine stie… glumesc. Numai bine.
Ene Tatiana Maricica – nici de dumneaei nu mai stiu nimic, poate cineva ne improspateaza cu ceva stiri.
Taman Cristina – ultima data stiam ca e prin Italia, cu sotul daca nu ma insel.
Encea Liliana – nu mai stim nimic.
Berin Loredana – a fost ca o naluca…
Si nu in ultimul rand…
Argatu Catalin zis si Spycler – tractorist.

Si la lectie??? Pe cine scoatem???

Vrei sa fii miliardar? Sau lasa…

Ieri am dat peste o stire interesanta. Cica Tiriac, senior (ca alalalt nu stie decat liniute), a fost provocat sa povesteasca cum si-a inceput afacerile. Si povestea omu` nostru ca a facut bijnita cu alcool la rusi. Coniac mai exact. In fine… jos palaria pentru el… daca poti vinde castraveti si gogosari bulgarilor, mamaliga romanilor si coniac rusilor… “tata IA calul meu si du-te”.

Acu`, pus la incercare, ma gandeam si eu, ca daca voi ajunge draq vreodata sa dorm pe bani, tre` sa fi avut si eu inceputuri afeceresti de succes. Asa ca am regasit in analele memoriei, o intamplare tragi-comica, din copilaria mea, vorba poetului… fiind baiet pietze cutreeram.

Acu vreo 4 anisori, am cumparat cu varu`miu niste “poama” de la… o persoana importanta, nu spui care… Si hotarati sa ne punem in valoare veleitatile afaceresti, am plecat la drum cu masina lui, incarcati cu vreo 300 kg de struguri de masa. Bine ca n-am avut pentru 2 masini. Si am luat-o spre fratii nostri din moldova. LaBa_cau… orasul “implinirilor sufletesti”. Dar n-am trecut bine nici de Adjud – home of broken hearts… ca ne-a sarit o bujie… nu de la noi domnilor… de la masina. O dacia 1310 – tunning. Mesterul era cu noi… var`miu Tim the toolman, a incercat de zor vreo 2 ore sa rezolve problema: se dusese filetul de pe blocul motor… si bujia nu se mai infileta… si tot sarea… si ma trimite var`miu la o benzinarie din apropiere sa caut superglue… pe langa superglue am mai pus si niste banda de la o caseta audio. Ba sa vezi panarama dreaq, ca a tinut. Ne-am mai oprit de vreo 2 ori, ca iar sarea, dar ultima data… lipita a ramas.

Si am ajuns la Roman, ca n-am mai vrut sa ramanem in Bacau. Si am dormit cu curu pe podea si cu capu pe scaun… asta se intampla in fata. Ca eu nu pot dormi daca nu pun capu pe ceva. Si… ne-am trezit dis de dimineata, am prins ca mai tot pietasu taraba, si ma pune var`miu sa vand. Ce nu v-am zis e ca strugurii erau al draq de verzi si acri… Agurida. Nu`ma buna de pus in borsu de fasole, vara. Ba si sa vezi dracia draq ca n-am vandut o bobita… Io ce-i zic lu` varu`… Mah… Hai draq d`aicia ca astia is saraci rau… Nici nu se uita la struguri. Hai LaBa_cau. Zis si facut. Abandonam corabia putreda… si dai la vasle neicusorule.

Ajunsi laBa_cau… piata putea a struguri… M-ai erau niste conjudeteni, plecati in aceeasi misiune. Hai sa-i dam in en-gros. Nici atat. Nu se uita nimeni. Var`miu, scoate si el un porumbel din gura… Hai varule la Onesti. Sa traiesti zic io. Si dai… si lupta, pe Magura… Tragea junghiu` de ziceai ca rupe asfaltu`. Si intr-un final ajungem si la Onesti. Si acolo belea… Nu prea erau pe piata struguri, dar ai nostri nu prea aveau fata… Se cam stricau de acuma… tot purtati prin hartoape…

Vine unu… cica… Hai baieti, o combinatie ceva??? Fireai tu sa fii de bijnitar… stii ce i-a zis vulpea lu` arici??? Du-te-n pila mea de-aici!!! Noi mergem la Comanesti… Sa ne traiesti! Si plecam din orasul gimnastelor, spre Comanesti. Numa bine ca nici 5 km nu am facut, ca sari bujiea din nou. Ma trimite var`miu` si zice… Du-te si cauta POXIPOL… Mie mi-a venit sa rad… Bah… Tu fa cum ti-am zis io! Nu vii fara poxipol. Gata mah… Ma duc… intru intr-o benzinarie din apropiere… iau poxipol, si ma intorc. Pune va`ru si da-i sa zaca… Torcea motoru ca un disel veritabil.

Ce-i de facut acum… ca nu mai aveam chef de vandut si de mers cu masina. Hai inapoi in Onesti sa-i dam la combinatie… Am ajuns… S-a pus ala sa se uite la ei… Bah, is cam verzi, bah mai lasati din pret… Noi… Bah mai dute draq… ce i-ai muncit tu??? Si gasim un ungur, sa-i dam pe cartofi… kg/kg. Japca pe fata… “dar vrei nu vrei, bea Grigore agheazma”. Si i-am dat!

Asadar, ne-am intors acasa cu vreo 5 saci de cartofi de caciula… cu alte cuvinte am dat 1,5 mil de lei vechi, pe 5 saci de cartofi. Eu am dat vreo 3 din ei, pe la neamuri, si am mai recuperat o parte din investitie… Plus ca am fost cartofar in iarna aia… am bagat amidon, cat rusia…

Uite ca, in cazul in care voi ajunge “brand” pe lumea asta, macar am fost cinstit… Dar stiti proverbul… “ban la ban, si paduche la paduche trage”. N-or mai deziinsecta si astia urbea???

Hai, ca sunteti simpatici… v-am pupat!!! La naiba… Cred ca, emigrez pana la urma!

“Creioneaza-ti traiectoria vietii asa cum ti-o doresti” de A-M.S

Postez singura melodie care imi aduce aminte de acei ani.

1998, iunie, curtea interioara a scolii nr.1 Gugesti. Seara cu cer senin. Stelele inca mai compatimeau cometa ce parasise cu un an in urma,cerul, si bucurandu-ne cu prezenta ei si pe noi romanii, cu traictoriai vecina terrei.

Noi… sub clarul lunei ne bucuram in sfarsit de primul eveniment major al vietii. Organizarea… sincer, imi aduc aminte ca am plecat acasa cu o farfurie de nu stiu ce… alaturi de prietenul Gabi (politist vrancean). Imi mai aduc aminte de pantalonii de stofa, marca nea Toia, bufanti, la 3 pense (care eu credeam ca vor fi cu elastic jos… turcesti, daca ma intelegeti), si camesa ceea din poza de pe hifivu pretenului meu Florian, nume de cod Marius. Daca ati dat click deja… eu sunt. A… era sa uit, imi mai amintesc de prietenul Alin Grosu, zis si Visinata, care era omu` cu???… omu` cu??? v-ati prins… drogu` ingurgitabil (tanita – de cacao) – fusese invitatul nu stiu cui… eu personal am invintat-o pe vecina de palier – Nicoleta, colega cu Alin.

Acum, relatand aceste lucruri, imi dau seama ca nu imi amintesc mare lucru despre colegele noastre… Sincer… nici macar de Nicoleta, invitata mea. A ba da!!! Imi aduc aminte de Carare! Ei cine nu isi aduce aminte.

Tinute extravagante??? Nici macar… Era daca nu ma insel primul banchet in scoala noua. Facut la`olalta cu colegii de la B. Ciuca batailor noastre la fotbal. Amical. Ca oficial… am fost muci. Ne laudam cu golul din lovitura libera, a la Niculescu (sa nu zic dicka… ca nu e fan) marka FAQ (alias Florian). Neamtu`… un fel de Hagi al generatiei noastre, a fost lamentabil. Gigica… pomanagiu ca de obicei. In poarta de aproximativ 2 metri – ba Neamu` – 1.5si ceva de cm, ba FAQ – ceva mai rasarit. Arbitru… cu noi… cu cine altcineva… 3 ani la rand, ne-au chinuit pe terenul de 100 de metri al Forestei din Gugesti, devenita mai apoi Gloria. In ultimul an… pe teren restrans parca am fost si noi mai indrazneti, dar tot dejaba.

2008, octombrie, 14. Asadar… Dragi colegi, preteni, amici, cunoscuti… se implinesc 10 ani de la marea schizma a clasei a 8-a. Felicitari colegilor de la B, care au pus mana de la mana, si au infaptuit cu chiu cu vai o intrunire, gratie eforturilor sustinute ale domnilor: Costel Purcel, Dorinel Teaca, si altora care au colaborat (imi cer scuze dar sunt singurii de care stiu).

Sper sa fi fost prezenti foarte multi colegi, la aceasta intrunire, sper catalogul sa fi fost strigat in intregime pentru toti, chiar si pentru cei trecuti in nefiinta… pentru acestia din urma spunem un “Dumnezeu sa-i ierte!”.

Noi, ceilalti, de la A… unu` mai rasarit decat altul, cu toate ca ne vedem mai zi cu zi… ba pe la farmacie, ba pe la politie, ba pe la gradinita, ori simpli consateni, dorim unul celuilalt, multe impliniri, sanatate, fericire, liniste in casa, copii multi, trai imbelsugat, etzetera. Unii chiar si-au pus chirostriile… altii au deja copii, ba dati la scoala, ba in scutece, ba in premergator, altii ii asteapta. Insa sunt si unii care n-au curajul, sau n-au gasit pe cine trebuie… timpul insa, le rezolva pe toate… noi sa fim sanatosi. Sunt chiar si cei care au plecat prin strainataturi, sa puna umarul la constuctia Europei, statelor ei, dar vor reveni la obarsie atunci cand vor considera, si atunci cand Romania va avea mai mare nevoie de ei… Pentru ca vreti ori nu vreti, pamantul te trage acolo de unde te nasti… inevitabil.

Prin aceste randuri, incerc sa amintesc, dragi colegi, mame, barbati, ca nu mai suntem copii… Suntem oameni cu responsabilitati… unele mai mari decat altele, unii mai mari decat altii (la stat si nu la fapt… ori poate fi si la fapt), si ca ar fi cazul sa ne tratati ca atare… Si vom lupta pentru a ne fi mai bine, in aceasta romanie, pana cand nu va mai ramane nimic din ea sau din noi, incercand din rasputeri, sa ne calauzim un drum cat mai imbelsugat, plin de bucurii, impliniri, si satisfactii, si familiale si profesionale. Asa cum spune si melodia… Caci nimic altceva nu are importanta!

Asa sa ne ajute Dumnezeu!!! vb amerindianului.

Va salut pe toti… colegii nostri, amicii nostri, prietenii nostri!