Oricat de original as fi vrut sa fiu, n-am gasit alt titlu.
O scrisoare ratacita…
Cu acordurile de chitara in boxe, ale inconfundabilului Mark Knophler, ma asez frumos la calculator, la tastatura ergonomicami, pentru a va relata un moment hazliu al zilei de azi.
Nu sunt un impatimit al blogului (pretenul, pretenului meu stie!) cu povestioare zilnice despre ce a mai pus mama in ciorba sau ce a uitat sa puna, etzetera. Dar avand in vedere ca nu demult timp avusei un imbold, nu ca nu am avut si azi, sa public niste epistole cum le-am numit eu (caraghios, pe alocuri chiar penibil), dezvalui in premiera pe tara ca mi s-a intamplat un lucru de-a dreptul demn de filmele cu „isteti”.
Proaspat reintors pe meleagurile natale, facand curatenie prin ograda, am dat de „ultima scrisoare” din seria, „cum sa fii cel mai penibil dintre indragostitii despartiti”. Scrisul inconfundabil de doctor, ilizibil numit de mine sau de ea, nu mai tin bine minte (probabil ca pe mine nu ma ducea mintea pana in analele dex-ului) m-am chinuit sa recitesc ceea ce am scris fix la data de 1 august 2007. Jalnic, patetic (nu va imaginati ca eram in genunchi). Am prea multe principii ca sa ma asez pentru „spovedanie” – poate ca va veni si momentul acela… sper sa merite pe deplin gagica, ca de nu, ii taiem nasul.
In urma cu ceva timp vroiam sa pastrez scrisoricile de „dragoste chioara si amoriu ghebos” pentru ca mai tarziu sa le public sub alte forme pe blog. Penibil! Am dat de ele cu cateva zile in urma, cele „andresate adrisantului” (Mad about you – Hooverphonic e ce-a mai tare de departe pana acum – numai ca nu dupa tine… sic), dar nu le-am bagat in seama, nici macar nu m-am obosit sa le citesc. Le-am rupt! UUUUU! Nu te asteptai…
Nu demult, primii un mail de la „cineva” cu niste pwp-turi, despre cel care ajuta, cica ar fi EL, cel care ar avea nevoie de ajutor. Posibil. In el, mai era specificat si faptul ca e mai bine sa ii spui cuiva ce ai pe suflet in fata si nu in scris… ei uite ca eu sunt diferit. Macar in ceea ce te priveste!
Si din nou „sultans of swing” (my favorite).
Am mai sters din paragrafe… nu de alta, dar erau prea taioase. Oricat as vrea sa scriu mai picant, parca nu ma lasa inima.
Asa ca doresc numai bine cititorilor blogului… asa putini cati sunt ei… Promit sa revin in forta! Cu ce? Nici eu nu stiu exact… Cu povesti, penibile din viata unui personaj comic, jucate pe scena dramatica a caraghiosului haos al anarhiei absolutise…(tre sa google-it anarghie ca nu stiu ce `semneaza) 
(uite ce word meserias am… n-am stiut ca baga smile).
„You wanna make a memory???”. F..k you Bon Jovi… I love Gun`s! La naiba… Man At Work – Down Under (best…)
P.S. daca tot suntem in domeniul scrisorilor.
Am uitat sa precizez ce am facut cu scrisoarea a V-a, ca a patra era chiar picanta si am bagato pe foc acu 2 ierni… stiu exact pentru ca iarna trecuta m-am rasfatat si am gustat din plin viata la oras.
Am rupto si p`asta ce era sa fac… mai prost e ca a fost la indemana oricui… draq stie cine a mai citito. Nu prea las urme, dar… asta mi-a scapat.
Sii iu in anadar laif sistar! Gud bai! Iu mai barn in hel!
AAA… era sa uit… nu mai aruncati uleiul prajit la „ghiveta”… ca nu mai bea apa 13 ani, 10 luni, 3 saptamani un copil de 1 luna si o saptamana! Turnatil pe ala din sticla… poate fi si de masline extravirgine… dupa preferinte (fara virgine ca nu mai vreau). Is gretoase! Maslinele… celelalte sunt ok!
