Live together… Die alone…

el único blog con… cojones – nuestra arma es el sarcasmo

Arhiva pentru octombrie 24th, 2008

“Creioneaza-ti traiectoria vietii asa cum ti-o doresti” de A-M.S

Scris de Cristian Popa pe octombrie 24, 2008

Postez singura melodie care imi aduce aminte de acei ani.

1998, iunie, curtea interioara a scolii nr.1 Gugesti. Seara cu cer senin. Stelele inca mai compatimeau cometa ce parasise cu un an in urma,cerul, si bucurandu-ne cu prezenta ei si pe noi romanii, cu traictoriai vecina terrei.

Noi… sub clarul lunei ne bucuram in sfarsit de primul eveniment major al vietii. Organizarea… sincer, imi aduc aminte ca am plecat acasa cu o farfurie de nu stiu ce… alaturi de prietenul Gabi (politist vrancean). Imi mai aduc aminte de pantalonii de stofa, marca nea Toia, bufanti, la 3 pense (care eu credeam ca vor fi cu elastic jos… turcesti, daca ma intelegeti), si camesa ceea din poza de pe hifivu pretenului meu Florian, nume de cod Marius. Daca ati dat click deja… eu sunt. A… era sa uit, imi mai amintesc de prietenul Alin Grosu, zis si Visinata, care era omu` cu???… omu` cu??? v-ati prins… drogu` ingurgitabil (tanita – de cacao) – fusese invitatul nu stiu cui… eu personal am invintat-o pe vecina de palier – Nicoleta, colega cu Alin.

Acum, relatand aceste lucruri, imi dau seama ca nu imi amintesc mare lucru despre colegele noastre… Sincer… nici macar de Nicoleta, invitata mea. A ba da!!! Imi aduc aminte de Carare! Ei cine nu isi aduce aminte.

Tinute extravagante??? Nici macar… Era daca nu ma insel primul banchet in scoala noua. Facut la`olalta cu colegii de la B. Ciuca batailor noastre la fotbal. Amical. Ca oficial… am fost muci. Ne laudam cu golul din lovitura libera, a la Niculescu (sa nu zic dicka… ca nu e fan) marka FAQ (alias Florian). Neamtu`… un fel de Hagi al generatiei noastre, a fost lamentabil. Gigica… pomanagiu ca de obicei. In poarta de aproximativ 2 metri – ba Neamu` – 1.5si ceva de cm, ba FAQ – ceva mai rasarit. Arbitru… cu noi… cu cine altcineva… 3 ani la rand, ne-au chinuit pe terenul de 100 de metri al Forestei din Gugesti, devenita mai apoi Gloria. In ultimul an… pe teren restrans parca am fost si noi mai indrazneti, dar tot dejaba.

2008, octombrie, 14. Asadar… Dragi colegi, preteni, amici, cunoscuti… se implinesc 10 ani de la marea schizma a clasei a 8-a. Felicitari colegilor de la B, care au pus mana de la mana, si au infaptuit cu chiu cu vai o intrunire, gratie eforturilor sustinute ale domnilor: Costel Purcel, Dorinel Teaca, si altora care au colaborat (imi cer scuze dar sunt singurii de care stiu).

Sper sa fi fost prezenti foarte multi colegi, la aceasta intrunire, sper catalogul sa fi fost strigat in intregime pentru toti, chiar si pentru cei trecuti in nefiinta… pentru acestia din urma spunem un “Dumnezeu sa-i ierte!”.

Noi, ceilalti, de la A… unu` mai rasarit decat altul, cu toate ca ne vedem mai zi cu zi… ba pe la farmacie, ba pe la politie, ba pe la gradinita, ori simpli consateni, dorim unul celuilalt, multe impliniri, sanatate, fericire, liniste in casa, copii multi, trai imbelsugat, etzetera. Unii chiar si-au pus chirostriile… altii au deja copii, ba dati la scoala, ba in scutece, ba in premergator, altii ii asteapta. Insa sunt si unii care n-au curajul, sau n-au gasit pe cine trebuie… timpul insa, le rezolva pe toate… noi sa fim sanatosi. Sunt chiar si cei care au plecat prin strainataturi, sa puna umarul la constuctia Europei, statelor ei, dar vor reveni la obarsie atunci cand vor considera, si atunci cand Romania va avea mai mare nevoie de ei… Pentru ca vreti ori nu vreti, pamantul te trage acolo de unde te nasti… inevitabil.

Prin aceste randuri, incerc sa amintesc, dragi colegi, mame, barbati, ca nu mai suntem copii… Suntem oameni cu responsabilitati… unele mai mari decat altele, unii mai mari decat altii (la stat si nu la fapt… ori poate fi si la fapt), si ca ar fi cazul sa ne tratati ca atare… Si vom lupta pentru a ne fi mai bine, in aceasta romanie, pana cand nu va mai ramane nimic din ea sau din noi, incercand din rasputeri, sa ne calauzim un drum cat mai imbelsugat, plin de bucurii, impliniri, si satisfactii, si familiale si profesionale. Asa cum spune si melodia… Caci nimic altceva nu are importanta!

Asa sa ne ajute Dumnezeu!!! vb amerindianului.

Va salut pe toti… colegii nostri, amicii nostri, prietenii nostri!

Publicat în 1356 | Etichetat: , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 Comentarii »