Live together… Die alone…

el único blog con… cojones – nuestra arma es el sarcasmo

Arhiva pentru iunie 18th, 2009

Flori fete sau băieţi, melodii sau cântăreţi

Scris de Cristian Popa pe iunie 18, 2009

Banca, ce dealtfel se coşcovea sub razele soarelui arzător a lunilor de vacanţă, se umplea încet încet, odată cu lăsarea amurgului răcoritor, anunţat de animalele posomorâte şi obosite ce se întorceau agale de pe izlaz. Mergeau liniştite, împinse de la spate de chicotele copiilor care le escortau în drumul lor spre casa mai rapid; pentru ca mai apoi, să iasă pe uliţe, pentru a se aciuia pe banca mult uitată, şi necălcată în timpul zilei decât de vrun drumeţ rătăcit prin zăpuşeala insuportabilă a caniculei, căutând o oază de răcoare, sub pomul ce îi ţinea companie de ani.

Semnalul reîntregirii trupei, era dat de hărmălaia creată pe uliţele trezite la viaţă după ziua banală a celor ce îşi câştigau existenţa la fabrica din localitate ori pe la C.A.P., a părinţilor ori bunicilor noştri. Pentru noi de-abia acum începea ziua. Băieţi şi fete, cu vârste aproximativ apropiate, ne stângeam pe bancă, pe pod, pe şanţ, care pe unde găsea loc, si de îndată ce eram în efectiv complet, debuta…

Jocul.

Flori fete sau băieţi, melodii sau cântăreţi! Îl cunoaşteţi? Mai ştiţi cum se juca?

Stăteam aliniaţi, cum am mai zis, care pe unde apuca, în timp ce doi dintre noi, făceau câţiva paşi de ceilalţi şi alegeau un număr. Odată ajunşi în faţa noastră, trebuia să ghicim acel numar. Bineînteles că se dădea şi o marjă, în care era încadrat numarul respectiv. Cine ghicea, avea dreptul de a alege domeniul. Ca la „ştii şi câştigi”. Apoi cei doi, se îndepărtau din nou. De această dată, ei trebuiau să aleagă două nume de flori, de fete, de băieţi, melodii sau cântăreţi. Întorşi la noi, de fapt la cel ce a ghicit iniţial numărul, pentru ca el, norocosul, să aleagă personajul care îi plăcea mai mult. Apoi, mergea cu acesta pentru o nouă rundă de joc, nu înainte de aşi colecta premiul. Un pupic NEVINOVAT, din partea celui ales.

Care era frumuseţea acestui joc, şi ce-l făcea mai palpitant? Fetele alese, băieţii, melodiile, erau în aşa fel puse încât să se afle la extremele popularităţii. Asfel ca celui aflat în impas, să îi fie foarte greu să aleagă persoana favorită dintre cei doi, ori să ghicească cine întruchipează pe cine. Pentru că scopul jocului, în final, era să ajungi să pupi şi să mergi pentru o nouă rundă a jocului, cu cine îţi plăcea ţie din gaşca respectivă.

Jocul nu dura foarte mult pentru că tensiunea creată, şi hormonii eliberaţi nu ne lăsau până nu încercam şi jocul…

Dar despre asta, şi despre alte jocuri… în episoadele următoare.

Pace ţie cetitoriule!!!

Publicat în Jocurile copilariei | 5 Comentarii »