Video

Cam asta e ideea mea de show! Una dintre preferatele mele! Stiu sunt un sensibil, si ascult muzica fetelor… dar de mult nu mai ascultasem melodia.

Una dintre melodiile pe care le ascultam, si pe acordurile careia ma concentram inainte de examene in facultate, inainte de a parasi camera de camin. TAREEEEEEEEE! Dati volum in boxe sa moara vecinii!

Capră nouă

Un joc descoperit de noi, cam pe la vârsta de 13, 14 ani! NO COMENT!

Îmi aduc aminte că îl jucam cu plăcere oriunde. Inclusiv în clasă, în pauzele dintre ore. Ridicam tot praful de pe parchetul dat cu motorină, din şcoala veche, de la fabrică, pentru cine îşi mai aduce aminte că a existat în comună. Acum zac ANL-urile lu’ dom’ primar. Curtea mare a şcolii, era locul de recreaţie după porţia de matematică, istorie, limba română, etc. În afara zbenguielii normale, m-ai încropeam o capră nouă.

Regulile erau foarte simple dar şi foarte stricte. Cine rămânea pe dinafară la celebra alegere: an, dan, dez… dizi mani pez… dizi mani companez… an dan dez. Sau: un, doi, trei, alege pe cine vrei… din caruţa cu purcei, un doi trei. Sau: din oceanu Pacific, a iesit un peşte mic, şi pe coada lui scria… ieşi afară dum-nea-ta. Cu ocazia asta mai invaţam şi noi celebra, despărţire în silabe.

Să revenim la caprele noastre. Cine rămânea pe dinafară, se punea capră. Ceilalţi trebuiau să îl sară, ca la ora de educaţie fizică. Diferenţa era capra cea vie. Era destul de dificil dacă personajul încapratizat era mai înalt, pentru că devenea dificilă proba pentru cei mai scunzi.

După luarea poziţiei mama iedului… se purcedea la sărituri. Era simplu, cum sărea primul, trebuiau să sară şi cei din urma sa. Rostind aceeaşi sintagmă: capră nouă. După ce tot lotul era rulat, se trecea la o nouă săritură, identică cu prima, doar ca deja capra era veche: capră veche, sau s-a-nvechit.

Printre cele mai cunoscute sărituri, se numărau: laba gâştii, căderea ursului din lună, miştoul lui Pele, tunul lui Avram Iancu, şir indian.

Laba gâştii – în momentul sprijinului pe capră, se făcea o bătaie puternică cu palmele pe spatele nefericitului.
Căderea ursului din lună – la această săritură, se cădea deliberat pe capră. De aici si problemele de spate ulterioare ale noastre.
Miştoul lui Pele – la trecerea peste capră, cu piciorul drept se mima o lovitură cu miştoul (călcâiul) la fundul caprei. De asta suntem noi românii mingicari.
Tunul lui Avram Iancu – se sărea normal, după care se la fundul caprei se deschidea clapiţa tulunui, se introducea ghiuleaua, se închidea clăpiţa, şi apoi se tragea un şut serios la fund pentru foc.
Şir indian – după ce se sărea capra, cel care tocmai sărise se aşeza în şir, lângă capră, şi tot aşa pâna se forma un şir lung. În cele din urmă, ultimul dacă era sportiv, sărea peste toţi, dacă nu reuşea, rămânea capră. Bineînţeles că nu era neapărat ca ultimul să rămână capră, se putea să nu poată reuşi săritura nici penultimul sau altcineva mai slabuţ.

Acest joc, era exclusiv pentru “bărbaţi”! De aici deriva un alt joc…

Dar despre asta în episodul următor. Have fun!

Lasă Tibi dragă… că noi nu furăm!!!

Gata! M-am săturat! Le-o fac cât de curând!

S-a lansat o “moda”, ca să mă esprim asa, printre funiile de supermaketuri de la noi din ţară. Aceea de a te căuta în geantă la ieşire, pentru a împiedica furtul de produse. Acest lucru se întâmplă în Plus laBa cău. E ceva de speriat. Prima dată când mi s-a întâmplat, nu am dat mare importanţă. A doua oară, m-a luat cu năduşeli de draci, şi m-am certat cu o doamnă agent de pază şi cu o caseriţă. Caseriţă… ea mai ciumeată, “care a stat ea la casă şi m-a observat îndelung pe tot parcursul cumpărăturilor” (am pus între ghilimele, că n-a facut aşa ceva), s-a dat în glume cu mine, că să se uite ea la mine în rucsac, să se convingă ea că nu am nimic de furăciune în el. Doamna de la pază, iniţial a sărit în ajutorul meu, spunând probabil din experienţa sa, scanându-mi faciesul, că nu sunt un furacios. Dar matmoasel caseriţa, nu s-a lăsat cu una cu două. Şi a ţinut morţiş, să mă controleze în intimitatea ghiozdanului. Le-am zis că nu e normal într-o ţară civizată care pretindem a fi, să ne uităm în geanta altuia. Atunci trădătoarea de agentă, s-a dat cu duşmanu’, şi mi-a zis că de ce mă supăr, că atâta timp cât nu am lăsat rucsacul la intrare NESUPRAVEGHEAT, ŞI LA ÎNDEMÂNA ORICUI, au tot dreptul să mă caute în el. Le-am explicat ca normal ar fi, şi ca să evite neplacerea creată clienţilor, să monteze nişte dulapuri, ca în toate supermarketurile din U.E. şi nu numai, în care să îşi lase omu bagajul, care ar putea fi confundat cu cele cumpărate din magazin. În fine, plin de draci, am plecat, spunând ca nu mai trec pe acolo în gândul meu.

A treia oară, m-a controlat un băiat, de vreo 2 m, cui n-am avut ce-i drept curajul să-i zic ceva. Doar aşa în glumă.

Eiii dar a patra oară, adică azi, (apropos, şi eu numai de al dracu fac aşa) m-am dus din nou la cumpărături, în acelaşi magazin. N-am luat multe, dar în cuşul cu rotile, că pentru ei nu s-a inventat şi coşul mic, pentru mărunţişuri, aveam casca pe care o folosesc pe motor, şi binecunoscutul rucsac Samsonite, în spate. Ajung la casă, după ce plătesc, caseriţa (o fi tot aia cu care m-am luat şi data trecută, nu ştiu, că nu am reţinut-o prima dată) hop ca vrea să se uite în rucsac, ca de vreme ce nu l-am lăsat la intrare… bagă placa! O las… bineinţeles ca nu furasem nimic, şi mă îndepartez lângă pervazul magazinului să încarc cumpărăturile. Şi cum nu-mi poate tacea gura, zic: Da’ în cască aţi cautat doamnă? Că acolo am băgat ceea ce am furat! Au ramas mască toţi. Aia, cică o iau la mişto. Pai cum dracu să nu vă iau la mişto, dacă şi dumneavoastră ne luaţi la mişto cu prostiile astea. Imi zice că de ce nu am lăsat la intrare geanta. Pai pe unde să las, că la intrare nu e nimic unde să las geanta şi plus de asta, ar trebui să intru pe contrasens ca să las geanta. Circ şi panaramă! Am plecat cu zâmbetul pe buze! Agenţii de pază, băiatul şi cu doamna aceea, n-au mai zis nimic.
Chestii mai interesante se întâmplă pe la Real, unde te pune să îţi laşi bagajul într-un carucior de cumpărături. Le zic de fiecare dată când intru, ca rucsacul meu e scump, şi dacă dă dracul să nu-l găsesc când mă întorc, circ iese!

Data viitoare le-o coc! Dar vreau să mă ajutaţi să iau o decizie, prin chestionarul din dreapta.

Pentru o românie, civilizată!