Arhivă pentru februarie 2008

Portofele, portofele

      Tocmai fusesem in oras, la invitatia unui prieten, intr-un restaurant de renume in oras.
Afara se asternuse un strat considerabil de zapada, ca in povesti… Imi iau la revedere de la mesenii mei, si ma indrept spre masina proprietate personala. Cu un mic efort dau zapada de pe geamuri, ma urc in habitaclu, si demarez…
Becul rosu-orange din bord anunta un adevar crunt… ramaneam fara benzina… 2, 3 „curbe periculoase”, si in fata mi se arata piata de carburant. Asteptand la semafor… trag o ocheada in portofelu-mi umflat de chitante si chitantele, mde… traim in romania… taxe la tot pasul. Portofelul ma anunta necrutator… mai aveam 3 hartii: una de 5 lei, una 10 lei si una de 1 leu.
De cat sa bag… ma tot gandeam… de 10 lei. Intru printre tarabe, si ma autoservesc. Aaa… ce mi-e 10 lei ce mi-e 15 lei. Si scap de 15 lei benzina in „stomacul fiarei”.
La casa… senzational… n-aveam decat 2 bancnote de 2 lei si una de 5 lei… Ma scuz politicos, si sun un prieten… nu puteam intreba publicul… era prea jenant. De fifti fifti… nu-ndrazneam, ca putea indrazni pietasul cu bastonul.
Obtin raspunsul corect de la prieten… vine in 5 minute… doar ce ne despartisem de 5. Ei bravo…
Dintr-una-ntr-alta, vad in portofel cardul de salarii de pe vremea asigurarilor. Mai aveam vreo 30 lei pe el. Imi fac curaj si intreb fata de la pupitru de comanda… „stiti… am un card de salarii, nu pot plati cu el?”. Raspuns afirmativ. „sigur ca da!”, zic „da` e cumva vreo problema daca nu stiu pinul? ca nu prea-l folosesc! l-am si uitat”
Daca eram doar noi doi in benzinarie cred ca ar fi sarit pe mine si am fi facut-o pe tarabe… eram cel mai fericit barbat din lume… iti poti imagina sa intri intr-o benzinarie, sa pui benzina, sa nu platesti pentru ea… si sa te si alegi cu cea mai tare fantezie, si partida de amor din viata ta… ar fi fost ceva.
Vanzatoarea, daca o pot numi asa, a ramas masca… se uita o clipa in calculator. Stiti la ce s-a uitat? La bolidul supersonic pe care il pilotam… Se uita la mine si-mi zice… „ce bine o fi sa ai card de salarii si sa nu ai nevoie de el!”
Zambesc si eu ironic, si zic… „daca nu l-am folosit niciodata!”.
Cu asta i-am intors cutitul in rana…
A venit prietenul, care iute m-a scos pe cautiune din prinsoare…
Morala: „`geaba ai card misto… daca n-ai cokar baros”…