Flori fete sau băieţi, melodii sau cântăreţi


Banca, ce dealtfel se coşcovea sub razele soarelui arzător a lunilor de vacanţă, se umplea încet încet, odată cu lăsarea amurgului răcoritor, anunţat de animalele posomorâte şi obosite ce se întorceau agale de pe izlaz. Mergeau liniştite, împinse de la spate de chicotele copiilor care le escortau în drumul lor spre casa mai rapid; pentru ca mai apoi, să iasă pe uliţe, pentru a se aciuia pe banca mult uitată, şi necălcată în timpul zilei decât de vrun drumeţ rătăcit prin zăpuşeala insuportabilă a caniculei, căutând o oază de răcoare, sub pomul ce îi ţinea companie de ani.

Semnalul reîntregirii trupei, era dat de hărmălaia creată pe uliţele trezite la viaţă după ziua banală a celor ce îşi câştigau existenţa la fabrica din localitate ori pe la C.A.P., a părinţilor ori bunicilor noştri. Pentru noi de-abia acum începea ziua. Băieţi şi fete, cu vârste aproximativ apropiate, ne stângeam pe bancă, pe pod, pe şanţ, care pe unde găsea loc, si de îndată ce eram în efectiv complet, debuta…

Jocul.

Flori fete sau băieţi, melodii sau cântăreţi! Îl cunoaşteţi? Mai ştiţi cum se juca?

Stăteam aliniaţi, cum am mai zis, care pe unde apuca, în timp ce doi dintre noi, făceau câţiva paşi de ceilalţi şi alegeau un număr. Odată ajunşi în faţa noastră, trebuia să ghicim acel numar. Bineînteles că se dădea şi o marjă, în care era încadrat numarul respectiv. Cine ghicea, avea dreptul de a alege domeniul. Ca la „ştii şi câştigi”. Apoi cei doi, se îndepărtau din nou. De această dată, ei trebuiau să aleagă două nume de flori, de fete, de băieţi, melodii sau cântăreţi. Întorşi la noi, de fapt la cel ce a ghicit iniţial numărul, pentru ca el, norocosul, să aleagă personajul care îi plăcea mai mult. Apoi, mergea cu acesta pentru o nouă rundă de joc, nu înainte de aşi colecta premiul. Un pupic NEVINOVAT, din partea celui ales.

Care era frumuseţea acestui joc, şi ce-l făcea mai palpitant? Fetele alese, băieţii, melodiile, erau în aşa fel puse încât să se afle la extremele popularităţii. Asfel ca celui aflat în impas, să îi fie foarte greu să aleagă persoana favorită dintre cei doi, ori să ghicească cine întruchipează pe cine. Pentru că scopul jocului, în final, era să ajungi să pupi şi să mergi pentru o nouă rundă a jocului, cu cine îţi plăcea ţie din gaşca respectivă.

Jocul nu dura foarte mult pentru că tensiunea creată, şi hormonii eliberaţi nu ne lăsau până nu încercam şi jocul…

Dar despre asta, şi despre alte jocuri… în episoadele următoare.

Pace ţie cetitoriule!!!

Anunțuri
  1. Da domnule! Ai inceput sa le descrii mai in profunzime, iata ca Sadoveanu are si urmasi… 😀
    Oricum sunt impresionat ca iti aduci aminte de toate jocurile astea… Vasta ta cunostinta in domeniul jocurilor astora „offline” provine probabil din experienta proprie. Tu probabil ai jucat indelung sau ti-a facut placere sa participi la aceste jocuri.
    Eu si acum am probleme in a fi ales chiar si la un banal meci amical de fotbal…

    • Uiti un amanunt important. Sunt un R. Lucescu al jocurilor, prietene. N-am stralucit niciodata ca jucator, dar ma pricep in a le povesti.

  2. si eu!!!! e o chestie de familie

  3. Domnule, parca ai fi la varsta senectutii si incepi sa depeni amintiri din copilarie! De mine iti amintesti?Cred ca am facut cumva parte din copilaria ta si pot sa-mi permit sa-ti spun ca trebuie sa-ti schimbi atitudinea.Priveste inainte si lasa amintirile din copilarie pentru mai tarziu!

  1. 18 Iunie 2009

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: