Archive for the ‘ 1356 ’ Category

Banii jos… ochelarii la usa

N-ar face romanul ceva bun si frumos nici daca il pici cu ceara. Problema n-ar fi prea mare, ca doar ne stim, daca n-ar respecta celebra zicala „capra raioasa tine coada sus”. Dovada?

Anuntat cu surle si trambite saptamana trecuta, ziarul gazeta sporturilor varianta 3D, a fost cred un esec total. Cel putin din punctul meu de vedere. N-am prins editorialul de saptamana trecuta, in schimb, domnii… asa cum le sta bine mai si persevereaza. Nu mai dau dictonul latin, ca ma ia Cristean in vizor (nu prea agreaza proberbele… poate ca si pentru ca sunt reale ca dracu`).

Cutreierand presa sportiva, citesc azi ca celebrul ziar scoate o noua editie tridimensionala cu ochelari cu tot. Eu care de mult incercam sa gasesc o pereche mai usor, adica sa nu dau comanda pe net… etc, ma reped cu sacul la pomul laudat. Numai ca stupoare… evident dupa ce am cumparat celuloza de sters la dos. Ochelarii erau de fapt niste… panarame.

Bine, bine… o sa spuneti. La 1 leu si 50 bani, la ce te asteptai!?! Pai stai sa vezi la ce ma asteptam. M-am inarmat cu lovele strasnice la mine, cu buzunarele doldora de bani, mai mai zic, nu voi avea bani sa satisfac pretentiile financiare ale trustului antenist. Ca daca tot dau niste ochelari ma asteptam la vreo 5 lei ziarul. Dracu` stie! Macar sa ii folosesc si eu la niste filme 3D.

Da cea mai tare minciuna e ca the sun, celebrul editorial britanic ar colabora cu gsp, intru aceasta minunatie. Eu n-am gasit nimic pe situl acestora, dar daca voi ma puteti contrazice… n-am nimic impotriva. Cert e ca asa cum am inceput, romanul nu face nimic bun in tara asta. Subliniez. In tara asta. Cei plecati acolo invata respectul pentru oameni si pentru ceea ce le pun acestora la dispozitie prin: produse si servicii. Dar cum unii nu-si uita locurile de unde au plecat (coada vacii), si raman tot aceeasi neciopliti… dar asta e alta discutie, cum s-ar zice.

La revedere, va spunem, la revedere… ca tot fac ei reclama in frunte cu capinanu` la beutura!!!

Sa vina regele

Mi-as dori ca intr-o zi sa putem respecta si noi un om asa cum o fac altii. Sa nu mai injuram ca la usa cortului… ba pe Basescu, ba pe Udrea… etc. Ca sunt sigur ca oricine ar fi presedinte in tara asta, chiar si pentru o noapte, tot ar fi injurat si hulit si primul tras la raspundere, pentru ca ROMANII SUNT NISTE NESIMTITI SI HOTI. Bineinteles ca exista si exceptii, care de fapt intaresc regula.

Atat pentru astazi!!!

Eu, Morometul…

Cine n-a vauzut, n-a auzit, nu stie… sa puie mana pe Marin Preda – Morometii. Daca n-aveti chef de 20 de pagini pe zi de citit te face mai inteligent, pentru cinefili avem si ecranizarea celebrului roman, pe care eu il consider lectura copilariei mele. Si cum imi place mie sa fac tot felul de speculatii si paralele intre viata de zi cu zi si cea de dinaintea comunismului, imagine din roman, mi s-a intamplat ceva foarte ciudat azi.

Ramas fara bricheta forestiera ce-mi foloseste la aprinsul aragazului, am iesit pana la magazinul din cartier. Am luat la mine, asa cum fac de obicei cand nu vreau sa cheltui prea mult, maruntisul de prin casa, insumand 3 lei si 70 de bani, cu gandul sa imi delectez si papilele gustative cu ceva dulce: un fursec ceva. Ajungand la magazin, cer 2 chibrite, cam de atat mai am nevoie luna asta (una Moromete), intre timp o gagica din spatele meu intra peste mine si cere un scoich de lichit (cerand initial bretele pentru sutien transparent*e), eu ramas cu 3 lei si 50 bani in mana, ma tot gandeam de cati bani sa iau fursecuri vrac. Sa iau de 3 lei? Raman cu 50 bani. Sa iau de 3 lei si 50 bani? Prea mult, ma umflu in burta de coca. Sa iau de 2 lei? Prea putin. Hai sa iau de 2 lei 50 bani. Am luat 1 leu l-am bagat in buzunar si… l-am pacalit pe jupuitu` (a doua pentru Moromete).

Ei bravo…

De week-end

Life without LOST

De 6 ani, in inimile nostre s-a instalat un fir epic, o poveste mistica, o aventura in jungla, un drum terifiant de anevoios al unor personaje create parca dupa chipul si asemanarea noastra, pentru a ne arata noua oamenilor de ce trebuie sa traim cu totii… pentru a nu muri singuri.

Lost – a fost si este de fapt, povestea noastra a tuturor, o trecere in revista a ceea ce trebuie facut cu viata noastra. Viata in viziunea LOST e o suita de evenimente aparent izbite de coincitente, dar care trateaza conditia omului de stiinta. In fond a fost povestea unui singur personaj, Jack Shepard (pastorul) care este calauzit de Christian Shepard (tatal sau – crestin), si de adevaratii sai prieteni (toti cei de pe insula), pentru a accepta ca totul pe aceasta lume este efemer, ca toate se termina la un moment dat mai devreme sau mai tarziu, toti urmeaza aceeasi cale: nasterea – trecerea prin viata – moartea.

Jack e singurul LOST cu adevarat din tot serialul. Lipsit de viata emotionala, aparent certat cu tatal sau, devine un fel de Vitoria Lipan, cautand sa infaptuiasca taina cea din urma, inmormantarea tatalui pierdut si regasit. De fapt este povestea omului care trebuie adus spre a inplini cercul vietii, si care trebuie sa lase in urma trecutul dar sa pastreze amintirile prietenilor de pe insula.

Insula infatiseaza etapa, purgatoriul, prin care un om isi ispaseste pedeapsa. El devine acolo de fapt ceea ce era in sufletul sau, un pastor, un calauzitor, un Iisus al personajelor. Apare si un Iuda, in toata povestea.

In final asistam de fapt la inmormantarea lui Jack, unde turma – trecuti in nefiinta mai devreme sau mai tarziu – isi asteapta pastorii (Christian si Jack). Pastorul cel din urma, ramas sa redea viata (apa si foc) oamenilor, ajunge la finalul atei vietii si moare acolo unde inviase, in padurea de bambus, alaturi de cel mai bun prieten al omului – cainele Vincent, cel care il reanimase la inceput.

Un adevarat World Wide Phenomenon, inceput in 2004 se termina in 2010. Ieri, a o zi foarte trista pentru mine, LOST has come to an end, dar asa cum bine argumenta cineva, e ca o carte pe care trebuie sa o inchizi la final si din care trebuie sa ramai cu invataturile-i nepretuite.

Felicitari tuturor celor care au pus in scena aceast mirific seiral, le multumim pentru ca ne-au deschis ochii.

Goodbye LOST…

COMUNA GUGESTI

BUGETUL LOCAL AL COMUNEI GUGESTI click pentru a-l discuta.