Archive for the ‘ Intamplari intamplatoare ’ Category

RromTelecom sucks din nou!

Plecat in vacanta acasa la Gugeasca am decis sa imi iau modemul wireless cu mine pentru a beneficia de net confortabil pe laptop. Evident ca nu puteam conecta modemul meu de noua generatie la saracia de net de la rromtelecom, asa ca am incercat un subterfugiu. Am incercat conectarea prin vechiul modem rromtelecom la care am conectat modemul meu wireless. La inceput am dat semne de prindere a urechilor prin setari. Asa ca sun la „ei”. Dom`le, zic, asa si pe dincolo, vreau asta… se poate? Aaaa… nu! Dar daca fac asta se poate? Nu va garantez! Bine mah, zic, ori esti praf ori nu vrei sa zici. Si dai si lupta pe net, vreo 5 minute pana gasesc o chestie. Setez modemul lor pe „bridge” – punte – din „basic” si conectez ca mai devreme routerul meu wireless, si sa vezi dracia dracului ca merge. Asa ca am net si pe calculator, pentru ca l-am conectat wire la routerul meu, si pe laptop wireless. Sa curga netul prin vineeeeeeee!

Inca o dovada ca cei de la rromtelecom sunt incompetenti. Sa ma angajez part time la ei? Cu cele cunoscute de mine le dau lectii la „operatorii” de cacao rromtelecom.

Sarbatori fericite si Mos Craciun bogat s-aveti!

P.S. Articol scris pe brate!!!

Anunțuri

Club`in!!!

Am trait s-o fac si p`asta! Fusei in club!!! Lasat la vatra de ceva vreme, incerc sa-mi traiesc a doua tinerete prin Bucuresti, cum altfel decat gustand din pocalul cu otrava al noptilor pierdute.

Obosit nevoie mare de niste cursuri, care aveau sa se prelungeasca mai mult decat credeam la inceputuri, sunt momit de ceva vreme si amenintat ca trebuie musai sa merg intr-un club. Si cum ii sta bine „fetei de moravuri usoare” – eu nici nu vroiam, in ruptul capului. Ei si vine seara cea mare de sambata. Mort de obosit dupa o saptamana de lucru, colac peste pupaza si „after hours school”, ma pun la 2 ace cu pantalon de jeans si un pulover, esarfa si palton, plus ghete, insotit de „pointer sisters” si cu largul concurs al sotilor… nu spui care, persoane importante, glamour descindem toti 5 in… Bellagiooooooo!!! Daca asa s-o fi scriind. Eram pus in tema ca ar exista niste piese de sah, ture, dezmatate! Ochio show! Expertul in design interior, exterior, haine… etc., m-avertizase ca la intrarea e cam chici (asa se zice?), dar e ok. Whateveeeeeeeer!

Ce pot spune, adicatalea… frumos, dar nu pentru mine. Cred ca toti am fost de aceeasi parere. Bine eu cred ca baietii m-au si dus din prima intr-un club de fite, ca sa-mi arate si partea asta a Bucurestilor, pentru ca sigur n-aveam decat salariul minim pe economie, poate mediu daca il insumam, acasa, caci in buzunare… pfffff… sa vina lirele…

Muzica de club… ca in anii de glorie ai „cotetului” regizat de DJ-ei consacrati: Nimara, Leon & Co., Katt DeeJay!, etzetera. Fu o seara cu specific arabesc, turcesc, -esc, in care nimfele dansau la bara mai mult sau mai putin imbracate. Mai putin! Ce m-a impresionat au fost tunurile cu AC! (aer conditionat) Eu personal m-am simtit ca in Ibitza „superSonica”, desi n-am fost niciodata, dar acompaniat de melodia urmatoare, mergeau la fix acele 3-4 secunde de racoare! Parca ai fi fost in spatele unui avion cu reactie.

N-are rost sa aduc aminte de costurile implicate in dixtractie… are balta peste! Macar o data-n viata te duci intr-un club de fite sau intr-o cofetarie de prestigiu!

Am promis sa nu ne mai intoarcem cat de curand… ci sa mergem undeva unde macar sa dansam si noi pe mese, nu sa aruncam cu servetele la sanchi!!!

Acestea fiind spuse, „si ce ne-am mai ras!”!

Prostie, nestiinta, sau reavointa!?!

Am un prieten care intr-un timp era pornit rau pe MR (militia romana). Astia cica taie liniile continuie dupa cum ii taie capul, mai taie si spanzura ce vor, daca ai nevoie de unul tocmai atunci nu il gasesti, reciproca e valabila si in acest caz… etc., etc. Eu unul il tot linisteam, mai ales ca primeam amandoi semnale certe din toate partile, precum ca militianul se afla mereu in exercitiul functiunii, este mereu in misiune si are voie sa faca ce vrea. Pentru mine nu reprezinta o asa mare problema, atata timp cat nu am de aface cu ei. Ii evit cat pot.

Ei dar uite ca nu ma evita ei pe mine. Martor intr-o zi la un examen auto (de pe margine, nu din masina), mare mi-a fost mirarea cand unul dintre examinatori (din motive lesne de inteles, deocamdata nu ii pot da numele, dar o voi face la finele lunii septembrie) a picat la traseu un cursant, un aspirant al permisului de conducere, proba practica desfasurata in Focsani.

Poza de mai jos indica o intersectie semaforizata din oras. Prioritatea e simpla si o da semaforul, plus directia de mers a vehiculului cu care te intalnesti si care are aceeasi culare la semafor.

Vin acum si intreb pe cei care au permis si care teoretic ar trebui sa cunoasca circulatie. Cum se procedeaza in acest caz. Cine trece primul??? Sau daca trec amandoi odata??? Cine are prioritate de trecere?

Zile bune!

Romania – un sistem depravat

Corect sau nu termenul din titlu, caracterizeaza totusi un amalgam haotic de reguli impuse de niste tampiti. Asta nu e o noutate pentru noi, dar poate nu stiti cum se obtine un permis auto mai nou.

Dupa ce absolvi scoala de soferi, cu examen ce simuleaza in detaliu proba teoretica cu „organu`” (apropo de asta fac misto toti de politisti, ca sunt condusi de niste prosti, si tind sa imprumute comportamentul superiorilor… e normal sa iti creezi in meseria pe care o practici un model, dar daca el se numeste X prost de pute, ajuns in functie pe bani… te asemeni), trebuie sa te duci frumusel la politie cu dosarelul sa te programezi pentru examenul cu „pulanul”. De obicei asta se da repede, in prima sau a doua zi dupa ce ai terminat orele de conducere. Daca il iei, mergi sa te programezi pentru proba practica. Mai nou aceasta se da dupa 15 zile lucratoare, adica 3 saptamani. Pai in astea trei saptamani e si normal sa iti iesi din mana cu abilitatile practice de manevrare a autovehiculului. Trecand peste asta, cumperi niste ore pentru reimprospatarea dexteritaii. Avantaj scoala de soferi.

Dupa 3 saptamani, te duci si pici la traseu. Nu-i nimic, cu totii am avut succesuri si esece. Tine de stapanirea de sine de pregatirea teoretica si practica adecvata, dar si de noroc. Bulan!!! Ei dar sa zicem ca pici. Acum frumos… iti iei mataluta dosarul si te prezinti la politie peste alte 3 saptamani, pentru atentie o programare a examenului teoretic. Pai de ce nene peste 3 saptamani? Te duci peste 3 saptamani si iei examenul teoretic, dupa caCAre te programezi pentru traseu. Cine a avut rabdare si a citit, a mai si inteles, deduce foarte usor ca apoi te programeaza peste alte 3 saptamani la traseu. In total 6 saptamani. Indeajuns sa mai faci o scoala de soferi. Adica fix o luna si jumate pana te prezinti din nou in fata lu` palariosu`. Si ala ca vrea spaga ca nu vrea, esti la mana lui.

Si cercul continua. Un cacat de tara cu ochiii politistului. Adica mai marelui sau. El saracu n-are nicio vina ca iti cere tie 300 coco ca sa nu te mai tina asa. Si pana la urma omul dupa vreo 3 luni de inactivitate da 300 euro, trece examenul, dar el e praf, ca nu a mai invartit covrigul de amar de vreme. Si te omoara colo in masina, si politieeea e cu noi.

Pace tie!!! Si m…eeeeeeee lor!!! Ca bine zicea ala il stiti! Daca nu… vizualizati. E mai batrana dar face ciorba buna!

Move on…

M-am mutat in Bucuresti… cu serviciul. Daca n-ar fi fost nevoie de… nu as fi facut-o in ruptul capului. In fine… nu ma faceti sa regret. Deja m-am trezit in prima dimineata la 5.45, din prea mult stress probabil, avand in vedere ca era prima zi de munca. Am ajuns la serviciu la 7.10. Am constatat ca e prea matinala ora, asa ca a doua zi… am intarziat 10 minute, programul incepand la 7.30. Deci mai am pana sa imi reglez ceasul biologic pe ora de aici.

Intamplare marca inregistrata la mine chiar din prima zi. Dupa serviciu trebuia sa fac vreo 10 min cu metroul, in schimb am facut 30 min. In fine… se intampla. Ajuns la o banca din centru, ma incumet sa scot niste lovele. Si-mi zice casiera… o pitzi… sa va dau mai marunt? Ca nu prea au astia sa schimbe in zona. Zic… n-are importanta. Daca imi dati intregi cheltui mai putin. Asa ca mai bine asa. AAA Asa faceam si eu cand eram mica.. tineam sa am bani intregi ca sa nu cheltui si sa intru in ei. Eu: unii dintre noi au ramas cu sechele de mici… 😉 Pitzipoanco. Da daca mi-a placut sanatatea si nu banii, m-a facut mama kinetoterapeut si nu casier. Avantaj KURnicova.
Programul e destul de lejer in aceasta perioada pe la serviciu. Asa ca e bine deocamdata.
Sa ne-auzim de bine.

P.S. In ultima vreme am luat parte la cea mai frumoasa nunta

Aruncati hartia pe jos… SERIOS

Manat de spiritul civic-ecologist, ma trezesc ieri dimineata sa adun toate caietele si cartile fara de trebuinta de prin casa pentru a le duce la un centru de colectare a hartiei. Singurul gasit de mine pe net in Focsani… REMAT VN. Dau vreo doua telefoane, si ma interesez unde e sediul. Prima greseala facuta… nu am intrebat cat e kg.

Ajung la Remat Focsani. La poarta, celebrul portar arogant. L-am intrebat politicos daca aici pot aduce niste hartie, si nu s-a sinchisit sa imi zica decat un DA. Nu… vezi du-te acolo, fa aia, etc. BUGETARI banuiesc. Da-i afara Base. Intreb un baietas pe acolo cum sa fac, si imi zice ca e cineva „mai incolo” care cantareste la cantarul mic. In fine, ma invart eu pe acolo putin, nu era nimeni la cantar, evident. Dupa ce am inceput sa strig pe acolo… ba care esti aici, vine unu si imi cantareste hartia. In acest timp se da in vorba de un bon pe care trebuia sa il iau de la o ghereta. Aici interesanta treaba. Dupa ce ca avea ala geamurile fumurii la ghereta de nu vedeai inauntru, m-ai avea si geamul de „relatii cu clientii” prin spate. Initial am zis ca e inchis. M-am invartit eu pe acolo putin, da martalogul sa nu strige si el… bah franache is aici ma! Nu… el ma vedea pe mine, eu p calului pe el. Era cat p-aci sa fortez usa pe care era lipit un afis… interzis persoanelor neautorizate.

Ce-mi zice martalogu`. Da stiti ca e kg de hartie 5 bani. Eu arogant… Nu ma intereseaza bah… am venit sa scap de ea intr-un mod eco. Si iau bonul in zeflemea. Ma intorc la nea cantarul care imi trece averea. 14 kg. Fac o socoteala de clasa a II-a a militianului, si zic. 70 bani. 7 000 de lei vechi. Ei… n-are importanta, eram convins sa continuu intru ecologie. Ma duc la p belita ala.

Aaaaa. 0.05 de inmultit cu 14 = 70 bani. N-am sa va dau! Ce mah? N-am marunt sa va dau. Cum mah sa n-ai? Io-te ca n-am decat de 1 leu.

Sa te f..t. Cu hartia ta cu tot. Si cu m m de m. etzetera, etzetera.

Am plecat nervos de acolo. De acum incolo nu mai duc nimic. Mai bine le las in fata blocului noaptea. Ca s-asa platesc gunoi. Asa ca de ce sa fiu eu ecologist??? Sa fie altii in locul meu. Mi-a ajuns si cu ecologia.

Limbaj tendentios si plin de vulgaritati prescurtate. Tine-ti copiii deoparte! Urmeaza ROMTELECOM. Cu bulina rosie.

Autogara Domnului

De mic copil mi s-a propus să mă fac popă. Unii mai hazlii ar zice că sunt. 😉 Nu cred că firea şi natura ar fi conlucrat în a mă îndruma spre o astfel de carieră, după cum mă văd eu la vârsta imaturităţii mele de acum. Însă dacă merg într-o biserică, mănăstire sunt pios, ma rog pentru sănătatea mea, a familiei mele (toată lumea să trăiască numai noi să nu murim) a cunoscuţilor, bunăstare şi fericire… etc. Ca orice enoriaş.

Acuma… nu sunt un evlavios fără simţire, am citit diverse cărţi mai mult sau mai puţin habotnice despre Dumnezeu, religie, biblie, apariţia acestora, cine a stat la baza acestor surse de informare a populaţiei, adevărate ori false. Da ştiu una şi bună… M-am nascut creştin, am să mor creştin… vorba babei din povestire.

Şi cum cătam eu un adăpost mai ferit, trăgandu-mi fesul pe urechi şi bagând în gulerul gecii gâtul „a la Roman Petre”, văd cum se apropie de mine o fem… ooo doam… oooo duduie. Imbrăcată într-un pardesiu vişiniu-cafeniu, cu o căciulă de blană pe cap, se apropia destul de hotărât de mine. Totul se va desfăşura pe parcursul a 20 de secunde maxim. Pe parcursul drumului ei către mine, mă gândeam că mă va întreba respectuos cât e ceasul, ori dorea o informaţie cu privire la un microbuz, etc.

Şi începe prin a mă întreba dacă mă supăr dacă imi pune o întrebare. Nimic ce să îi demaşte intenţia ulterioară. Accept propunerea, ca un băiat simţit ce sunt… şi modest.

– Vedeţi dumneavoastră câţi oameni suferinzi şi bolnavi sunt în lumea asta, imi spune pe un ton calm, incet, liniştit, abia perceptibil urechii interne şi pavilionului potrivit bine sub căciulă.
Mi-am dat seama imediat ce vroia. Totul se petrecea atat de rapid in minete mea… probabil ca stânge bani pentru vreun bolnav, ori poate chiar ea este suferindă de vreo maladie, fizionomiai schimonosită, ori doar îmbătrânită de anii şi primăverile trecute cu bucurii şi necazuri, o cam trăda.
– Atâţia oameni, bolnavi se chinuie şi mor… continua să imi spună. Ei ceea ce avea să urmeze m-a şocat pe moment. Nu ştiu de ce am avut în sinea mea o astfel de reacţie, puteam să trec impasibil.
– Credeţi că mereu va fi aşa? Şi ŞOC! Această banală întrebare, m-a făcut să tremur din toate încheieturile. Poate că şi persoana care a iniţiat-o a contribuit din plin la aceasta. Dubioasa-i abordare m-a nenorocit.
În timp ce i-am răspuns că nu mă interesează (de fapt nici nu ştiam ce vroia de fapt), ea a mai zis ceva. Nu ştiu ce, nu m-a interesat, depărtându-mă rapid de culcuşul meu cu greu câştigat în defavoarea altor călători.
Am fost atât de şocat, încât mă gândeam ca nu cumva să mă urmărească… dacă se va urca în acelaşi microbuz cu mine!?!

După ce mi-am revenit, încerc să observ alte mişcări în teritoriu a femeii. Abordează o altă persoană care o trimite la… paşcani. Apoi îşi încearcă norocul cu o femeie de la ţară. Mă rog, cine nu-i de la ţară într-o autogară. Scena trasă la indigo cu abordarea mea. Până la un punct. Atunci am aflat şi eu de fapt ce dorea respectiva.
– Doamnă, vă zic, spunea ţăranca (nu e o jignire), eu vă zic una şi bună. Eu sunt ortodoxă şi aşa vreau să mor.
– Doamnă vă dau o carte, o broşură, despre adevăratul Dumnezeu.
– Ce carte doamna, spune ţăranca cu ironiai specifică, lăsându-şi pradă sacoşele cu cele cumpărate şi dispărând nu ştiu unde preţ de câteva secunde, timp în care duduia căuta o nouă pradă.