Posts Tagged ‘ Jocurile copilariei ’

Sotron, Plicul, X si O pe trotuar

Pentru fetitele din spatele blocului era rezervat trotuarul. Shit… ce mi-a putut iesi pe „tastatura”. Ce am vrut sa spun, era ca atunci cand baietii de dupa blocuri nu le acordau prea mare atentie, ori erau ocupati cu impuscata, ele desenau frumos un sotron sau un plic pe asfalt si se apucat tacticoase de sarit.


Cum greu se mai gasea creta pe vremea celor crescuti cu „cheia de gat”, unde mai pui ca era si scumpa, baietii le faceau cadou vecinelor cu codite, creta furata de la scoala pentru a savarsi capodoperele (capo d`opera – it.) pe asfaltul ce acoperea trotuarul cel lat din fata gradinitei; ba chiar si spre primarie. Cu o ultima farama de speranta, ele ii invitau si pe ei la un sotron, mai mai ca vor juca si pe porunci si asa vor fura cate o sarutare copilareasca din partea lor. Fie ca stiau ce-i paste, fie ca din prea mult testosteron (glumesc) ei alegeau impuscata ori sa bata mingea, refuzau. Se mai gasea cate unu care nu prea le avea cu mingea (in persoana subsemnatului) care sa le tina de urat si sa vegheze asupra corectitudinii jocului. Evident ca se baga si el in joc, macar sub pretextul de a fi si un barbat la mijloc.

De fapt ce insemna acest sotron!?! Cine nu stie sa traga urechea, ochiul mai aproape si sa noteze. Se facea un desen (vezi foto 1), dupa care primul copil ales prin tragere la sorti, lua o piatra si arunca in casuta cu numarul 1. Sarea intr-un picior pana la casuta 3 apoi cu picioarele despartite in casutele 4 si 5, dupa care din nou intr-un picior pe 6, apoi din nou cu ambele picioare departate in 7 si respectiv 8. In acest moment facea o intarcere de 180 grade, si se intorcea pe acelasi traseu. Daca cumva se dezechilibra sau atingea o linie, se descalifica si urma primul jucator de dupa el. In cazul in care reusea primul traseu, urma aruncatul pietrei la 2, 3, 4, etc. pana la 8. Cine ajungea primul la 8 castiga.

O alta varianta era „plicul”. Vezi foto 2. Procedeul era acelasi.

Cei mai mari, incropeau un X si 0 deprins de pe caietele de matematica si jucat in ore sau in pauzele dintre orele de curs. Astfel ca trotuarul era brazdat de patrate care mai de care mai taiate si umplute pana la refuz de x si 0.

Pana data viitoare, spor la joaca…

Reclame

Capră nouă

Un joc descoperit de noi, cam pe la vârsta de 13, 14 ani! NO COMENT!

Îmi aduc aminte că îl jucam cu plăcere oriunde. Inclusiv în clasă, în pauzele dintre ore. Ridicam tot praful de pe parchetul dat cu motorină, din şcoala veche, de la fabrică, pentru cine îşi mai aduce aminte că a existat în comună. Acum zac ANL-urile lu’ dom’ primar. Curtea mare a şcolii, era locul de recreaţie după porţia de matematică, istorie, limba română, etc. În afara zbenguielii normale, m-ai încropeam o capră nouă.

Regulile erau foarte simple dar şi foarte stricte. Cine rămânea pe dinafară la celebra alegere: an, dan, dez… dizi mani pez… dizi mani companez… an dan dez. Sau: un, doi, trei, alege pe cine vrei… din caruţa cu purcei, un doi trei. Sau: din oceanu Pacific, a iesit un peşte mic, şi pe coada lui scria… ieşi afară dum-nea-ta. Cu ocazia asta mai invaţam şi noi celebra, despărţire în silabe.

Să revenim la caprele noastre. Cine rămânea pe dinafară, se punea capră. Ceilalţi trebuiau să îl sară, ca la ora de educaţie fizică. Diferenţa era capra cea vie. Era destul de dificil dacă personajul încapratizat era mai înalt, pentru că devenea dificilă proba pentru cei mai scunzi.

După luarea poziţiei mama iedului… se purcedea la sărituri. Era simplu, cum sărea primul, trebuiau să sară şi cei din urma sa. Rostind aceeaşi sintagmă: capră nouă. După ce tot lotul era rulat, se trecea la o nouă săritură, identică cu prima, doar ca deja capra era veche: capră veche, sau s-a-nvechit.

Printre cele mai cunoscute sărituri, se numărau: laba gâştii, căderea ursului din lună, miştoul lui Pele, tunul lui Avram Iancu, şir indian.

Laba gâştii – în momentul sprijinului pe capră, se făcea o bătaie puternică cu palmele pe spatele nefericitului.
Căderea ursului din lună – la această săritură, se cădea deliberat pe capră. De aici si problemele de spate ulterioare ale noastre.
Miştoul lui Pele – la trecerea peste capră, cu piciorul drept se mima o lovitură cu miştoul (călcâiul) la fundul caprei. De asta suntem noi românii mingicari.
Tunul lui Avram Iancu – se sărea normal, după care se la fundul caprei se deschidea clapiţa tulunui, se introducea ghiuleaua, se închidea clăpiţa, şi apoi se tragea un şut serios la fund pentru foc.
Şir indian – după ce se sărea capra, cel care tocmai sărise se aşeza în şir, lângă capră, şi tot aşa pâna se forma un şir lung. În cele din urmă, ultimul dacă era sportiv, sărea peste toţi, dacă nu reuşea, rămânea capră. Bineînţeles că nu era neapărat ca ultimul să rămână capră, se putea să nu poată reuşi săritura nici penultimul sau altcineva mai slabuţ.

Acest joc, era exclusiv pentru „bărbaţi”! De aici deriva un alt joc…

Dar despre asta în episodul următor. Have fun!

Jocuri

Pentru a fi mai usor de gasit si de citit, la recomandarea unui titan al blogului local, persecutat pe nedrept de niste nelegiuiti ai neamului, am decis sa va pun la dispozitie lista cu jocurile pe care mi le-am propus sa le descriu/amintesc/reinvii in sufletele voastre.
Vizualizarea lor necesita un simplu click, ce va va redirectiona catre o lume uitata de mult… o perioada a vietii care am fi dorit sa nu se termine niciodata, acum… caci atunci, ne doream sa gustam din plin viata, fara se stim cu ce se mananca de fapt. Avizi de a fi vazuti oameni mari, nu niste copii, acum fiecare incearca fara sa vrea sa ramana copil in suflet cat mai mult timp. Asta doresc prin postarile mele!

1. Carti de joc:
• Popa prostu
• Septic
• Macaua
• Chems
• Careu
• Tabinet
• Razboi
• Trombon
• Veceu sau cu bête colorate

2. Pe echipe:
Impuscata sau Pac Pac cu pistoale, cu seringi sau cu tuflici (cornet)
Tara, tara vrem ostasi
Castel 1,2,3; sau castel simplu, sau 7 pietre
• Prinsa pe cataratelea, sau atinsa sau prinsa Calare Leapsa
• Bataie cu bulgari de zapada, din spatele cazematelor, sau cu castane

3. Cu mingea:
• Tarile
Ratele si vanatorii
• Campionatele
• Voleuri
• Bucuresteana
• Tenis cu piciorul
• Rugby
• Magarusu

4. Pe trotuar:
• Sotron
• Plicul
• X si O pe trotuar

5. XXX games:
• Capitanul pif-pif cu alcool
Flori fete sau baieti melodii sau cantareti
• Pis, miau, zat
• Mama si tata
• Adevar sau provocare
Capra noua
• Lapte gros

6. Cu diferite obiecte:
• Praistia
• Taca sau peritica cu bani, calarita tot cu bani
• Turca sau taca cu bête
• Coarda
• Puncte sau cartonasele de la chibrituri cu pietre slefuite
• Plimbatul cercului
• Cutitasele

7. Divertisment la orice varsta:
• Ascunsa sau v-ati-ascunselea
• La perete la perete stop
• Baza
• Baba oarba
• Foc si apa
• Fripta
• Sticuluta cu otrava
• Matele-ncurcate
• Cum sare primul in apa sar si ceilalti

In cazul in care mai stiti si alte jocuri, uitate de subsemnatul, sunteti bineveniti sa completati lista prin comentariile voastre.

Hai copilarie…

Raţele şi vânătorii

Cu neobositele scuze de rigoare pentru inactivitate, va premiez cu un videoclip si o melodie pe masura. Lavy fii pe faza, ca e fashion.

Un joc foarte frumos la care participă deopotrivă şi băieţi şi fete, dar care din păcate a cam dispărut de pe scena copilariei actualilor prunci. Foarte simplu dar totodată distractiv, era foarte popular în rândurile noastre, pentru că îţi scotea în evidenţă, pe de o parte, dacă erai raţă – capacităţile tale motrice deosebite (schimbarea bruscă de direcţie, eschiva, sprintul de pe loc), dacă erai vânător – dexteritatea pusă în valoare de prinderea mingii cât mai rapid, şi repunerea ei în joc, dar şi talentul desăvârşit al vânătorului şi anume precizia aruncării.

Necesita un spaţiu destul de mare pentru desfăşurare, de obicei prin parcuri, parcarea blocurilor (pe vremea aceea nu erau atâtea maşini, şi nici atât de scumpe, încât ne mai permiteam câte o buşitură cu mingea în tablă. Daciile erau ţepene la tăblărae prin anii `90).

Simplu ca buna ziua: se alegeau 2 vânători, restul de puradei erau raţele, rămase în bătaia puştii, adică în mijloc. O minge de guma p-atunci, era aruncată de la un vânător la celălalt, fiecare în parte încercând doborârea din “ceruri” a sărmanelor “zburătoare”. Una câte una, “bleandele” erau împuşcate şi eliminate din joc.

Într-un final halucinant, inevitabil rămânea o singură “păsărică”. În acest moment, jocul intra într-un time out scurt. Se stabilea vârsta raţei rămase vie, şi apoi se arunca cu mingea de la un vânător la celălalt, de atâtea ori câti ani avea respectivul. Dacă rămânea neatins, avea dreptul să aleagă pe unul din vânători, care-l însoţea jocul următor la vânat.

În acest fel, vânătorul devenea vânat, în timp ce şi reciproca rămânea valabilă, până la noi instrucţiuni.

Când ne plictiseam, gaseam un alt joc foarte… dar despre asta în episodul următor.

Phhtuuu pentru mine!!!

„Mai stau… Nu… Nu!!! Mai stau o jumatate de ora! `Ai te roooog! Nu trec… Aici in jurul blocului. AAAAAAAAA… Da pe Florin il mai lasa! Pe mine de ce nu ma lasi! O jumatate de ora. Bineeeee!
Hai ca mai stau! Ma mai lasat o jumatate de ora.”

Cam asa, ne rugam de parinti cand eram mici, pentru a mai prinde doua jocuri in fata blocului, inainte de inserare. Va mai amintiti? Prietenii de joaca? Amicii din copilarie? Copiii care veneau pe la bunici in vacanta la tara? Nu conta orasul de unde veneau, nu conta IQ-u`, nu conta nimic… conta doar joaca!
Datorita faptului ca am crescut la tara, la bunici veneau o gramada de copii de la oras, din diverse colturi ale tarii, si am avut de invatat multe jocuri specifice zonelor respective.

Va mai amintiti jocurile copilariei? Va mai amintiti ultimul joc in fata blocului? Cat timp a trecut de cand ati parasit „gasca de joaca”, pentru a deveni scolari, ori liceeni inflacarati, cu alte perspective, ceva mai adolescentine marcate de acneea juvenila!?! Prietenul meu ne innebuneste cu tot felul de jocuri de societate: de la Monopoly, la Hattrick… de la Mario de pe terminator 2, la world of goo…

Am ajuns la varsta la care avem dreptul sa zicem. Copiii din ziua de azi, nu mai stiu ce inseamna joaca din fata blocului. Linistea odata tulburata de „noi” prin spatele blocurilor, s-a transformat astazi in pura letargie din partea pustanilor, care nu mai bat mingea de zidul blocului, ori se alearga haotici, ci sunt mult mai interesati de world of warcraft, ori goo ori cum vreti voi. Sunt mult mai interesati de messenger, hi5, facebook, odata cu invazia internetului in casele noastre, la care ei mititeii au acces nelimitat oriunde si oricum.

Casetele vhs de la Ciprian, revistele xxx, pe care cu mari rugaminti adresate prietenilor de joaca mai mari, sau pagini din ele rupte si folosite ca zugraveala prin atelierele auto ori vulcanizari, le savuram cu cea mai mare placere, nu mai sunt la moda. Acum la moda e playboy.com, fhm.ro, pornotube.com, si lista e infinita. Unde au disparut acele vremuri???

Haideti totusi, paradoxal prin intermediul internetului hulit de mine mai sus, sa oferim generatiei – deja putem spune – post 2000, informatii cu privire la activitatile noastre cand eram la varsta lor, jocurile pe care sigur le-au uitat… Caci asa cum un fost profesor de-al meu bine zicea – FUNCTIA INTRETINE ORGANUL. Cu alte cuvinte JOACA INTRETINE JOCUL, asigurand pastrarea de ce nu, si a traditiilor noastre demult uitate.

In acest scop, astazi mi-a venit o idee geniala. Incepand de luni, 11 mai 2009, in fiecare zi, voi descrie cate un joc al copilariei noastre. Vor fi jocuri si piperate, ori xxx cum le-am denumit eu, asa ca cei care gusta genul (horny kids) – stati pe-aproape! Urmeaza dezvaluri incendiare.

Salutari!

Sambata, urmeaza lista cu jocurile pe care le-am selectat pentru a le descrie in urmatoarele posturi!

Reclame